- interviu cu academicianul Vasile Bahnaru -
- Stimate domnule profesor am dori să cunoaştem care este situaţia cercetării în Republica Moldova.
- Ce aş putea să spun despre cercetare? Institutul de filologie, al cărui director sunt, şi-a axat activitatea de cercetare pe o linie magistrală – limba, literatura şi folclorul din Basarabia în context românesc şi general european. E o încercare de a orienta cercetarea în conformitate cu politica zilelor noastre, cu politica Comunităţii Europene şi mai ales cu cea a României.
- În perioada de redeşteptarea naţională dumneavoastră aţi fost mereu un sprijinitor al limbii române. Ce au însemnat acele vremuri pentru basarabeni gândindu-vă acum după 22 de ani de la acele evenimente?
- Când a început mişcarea noastră de eliberare naţională, aceasta a fost mult favorizată de politica promovată pe atunci de Gorbaciov, politică numită „perestroika” sau „restructurare”, care presupunea o transparenţă a activităţii politice, economice şi ştiinţifice. Această politică a lui Gorbaciov a fost propice pentru a ne promova identitatea naţională, inclusiv limba şi pentru a o numi aşa cum este firesc, limba română. M-am antrenat şi eu în această „bătălie” care în multe privinţe chiar a fost o bătălie, fapt pe care puteţi să-l confirmaţi şi dumneavoastră care aţi fost pe la noi în acea perioadă şi aţi văzut pe viu cum se desfăşurau evenimentele. Probabil că nicăieri în lume nu s-a consumat atâta hârtie şi atâta cerneală pentru a demonstra lucruri arhicunoscute. Ca şi cum s-r fi bătut în uşi deschise. Toţi ştiau care este adevărul dar oficialii îl negau din considerente politice şi ideologice. Pentru că tot ce au făcut sovieticii s-a făcut în scopul îndepărtării basarabenilor de matca lor de origine. Au înfiinţat un nou popor, cel moldovenesc, şi o nouă limbă. Atunci în 1987 – 1988 a fost momentul potrivit pentru a readuce în actualitate şi problema limbii care nu era utilizată, pretutindeni fiind folosită limba rusă. Am folosit ca motiv denumirea statului de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească pentru a cere ca şi limba oficială să fie cea moldovenească şi să se revină la alfabetul latin. De altfel în legea aprobată de acel parlament sovietic moldovenesc se stipula că limba respectivă funcţionează pe baza grafiei latine pentru ca să nu se mai găsească vreun descreierat care să dorească revenirea la alfabetul chirilic. Atunci s-a consumat multă energie şi mult suflet pentru a readuce la viaţă limba noastră, limba română. Sâmbetele şi duminicile Chişinăul era plin de oameni care se adunau la teatrul de vară şi defilau prin tot oraşul, până la gară şi înapoi, cu exuberanţă şi plăcere, care erau convinşi de dreptatea cauzei şi de victorie. Pe urmă, la Marea Adunare Naţională din august 1989, care a precedat şedinţa parlamentului care a consfinţit revenirea la grafia latină şi la limba română, au participat circa un milion de oameni la care am văzut o unitate extraordinară. Credeam că vom obţine multe. După podul de flori din 1990 credeam că unirea se va realiza foarte repede dar nu a fost să fie. Au apărut partide noi şi mulţi dintre cei care au participat într-un fel sau altul la redeşteptarea naţională s-au pripăşit prin consiliile municipale, sau prin alte structuri de stat şi imediat au început să se căpătuiască. Ba cu un lot de pământ, ba cu una ba cu alta, şi s-a înmulţit numărul de partide, radicali, comunişti, social-democraţi. S-a terminat cu eliberarea naţională şi a început lupta de interese care se manifestă şi în prezent. Oricum nu disperăm. Sperăm că Dumnezeu va fi cu noi şi că până la urmă vom învinge. Chiar dacă se promovează ideea integrării europene, au nu văd integrarea Republicii Moldova fără o unire cu ţara. Eu am fost în guvernele lui Mircea Druc şi Muravschi responsabil general în departamentul pentru edituri, poligrafie şi comerţul de cărţi. Funcţie care nu mai există acum dar care atunci avea o importanţă destul de mare şi sunt bucuros că am reuşit să fac o serie de acţiuni. Am participat la primul târg de carte de la Bucureşti în 1991, târg organizat la un nivel foarte înalt. Eram toţi sinceri, lipsiţi de interese meschine şi partea română şi partea basarabeană. Pe urmă, pe lângă acest târg de carte unde cea basarabeană a avut succes, am reuşit să deschidem o librărie la Iaşi iar cei din Iaşi au deschis o librărie aici. Pe urmă din cauza altor interese au intervenit persoane private şi au dispărut aceste librării.
- Aţi făcut parte şi din Frontul Popular fiind unul dintre cei care s-au expus foarte mult. Ce a însemnat Frontul Popular de atunci, ce a însemnat Frontul Popular condus de Iurie Roşca?
- A fost o perioadă frumoasă. Cineva spunea că „revoluţiile le fac nebunii şi roadele le culeg şmecherii”, aşa a fost şi la noi. Cu părere de rău trebui să spun că unii dintre cei care au fost la baza constituirii Frontului Popular, între care Andrei Vartic, au trecut în lumea celor drepţi. Forţele s-au dispersat. Idealul foarte clar al frontului popular de până în 1994 – 1995, sub dictonul „suntem români”, a dispărut. Au intrat în joc interesele egoiste. Îmi vine greu să vorbesc despre asta pentru că cea mai mare parte a membrilor de atunci este încă în viaţă şi fiecare dintre ei are o interpretare proprie a evenimentelor. S-a făcut o treabă bună şi Iurie Roşca a continuat-o o perioadă, până când a făcut alianţă cu comuniştii. Nu sunt eu omul care să-l condamne. Poate că a avut şi motive, şi mă gândesc la interesele economice. Mulţi l-au trădat şi pentru a salva ce se mai putea a făcut înţelegeri cu comuniştii. Oricum mă bucur că după 20 de ani a apărut o nouă generaţie de politicieni. O bună parte dintre ei sunt absolvenţi ai universităţilor din România, între care şi Vlad Filat. Nu mai sunt copiii care pot fi îndobitociţi, prostiţi în sensul că li se pot vinde teorii de genul că sunt moldoveni, că sunt de altă naţiune. Au altă mentalitate iar noua generaţie ştie foarte bine ce limbă vorbeşte şi care este identitatea sa naţională. În 1990 eu am fost preşedintele comisiei pentru selectarea tinerilor care urmau să plece la studii în ţară şi pe cei mai mulţi îi cunosc personal. Pe unii i-am promovat, pe alţii i-am întâlnit în timpul vizitelor de la Cluj, Iaşi sau Bucureşti, unde am întreţinut relaţii. Această deschidere la studii a avut un rol benefic pentru oamenii politici actuali din Basarabia. Sigur că tineretul de astăzi este altfel decât eram noi. Noi eram idealişti şi ne hrăneam cu idei naţionale pe care nici acum nu le ascundem. Credeam şi credem sincer în posibilitatea unirii. Cei de astăzi sunt altfel. Ei sunt educaţi altfel. Sunt copiii internetului, ai afacerilor şi al interesului material. E bine atunci când ideea naţională coincide cu interesul material, dar spre nenorocul nostru nu întotdeauna acest aspect domină gândirea oamenilor noştri.
- O să vă adresez o întrebare destul de problematică. În luna noiembrie vor fi alegeri. Comuniştii atacă pe toate fronturile, lovesc neprincipial şi simt o oarecare teamă legată de revenirea la putere a comuniştilor. Ce credeţi despre aceste alegeri?
- Eu nu am răsfoit încă presa de azi şi nu ştiu ce decizii s-au mai luat. Ştiu că ieri era şedinţa parlamentului, dar voi afla astăzi ce s-a decis. Una dintre sarcinile lor de bază este să păstreze această alianţă fragilă cu orice mijloace. Altfel victoria se îndepărtează iar pentru mulţi ani înainte. În ceea ce priveşte alegerile nu mă pot pronunţa categoric în ce măsură e bine sau e rău ca acestea să se petreacă în toamnă, dar este cert că trebuie să aibă loc pentru a se respecta prevederile Constituţiei. Sunt nişte disensiuni între partide deoarece, în opinia mea, mulţi reprezentanţi ai alianţei luptă unii împotriva altora fără să conştientizeze că au un alt duşman mai important. Partidul comuniştilor a pierdut teren dar să nu ne creăm iluzii că ar fi ajuns un cadavru. Atacurile lor sunt justificabile din punct de vedere logic. Cel care se îneacă ce face? Se agaţă de orice pai. Ei vor lupta până în pânzele albe pentru a-şi apăra interesele, pentru a intra din nou în parlament. Dar asta e o altă problemă, mai important este ca, comisia constituită de preşedintele Ghimpu, de examinare şi combatere a urmărilor regimului totalitar comunist să-şi spună cât mai repede cuvântul, să prezinte documentul final şi totodată preşedintele Ghimpu să prezinte un raport în faţa parlamentarilor. Ar fi bine ca concluziile acestei comisii să fie dure în sensul de a fi interzise orice însemne comuniste, inclusiv comuniştii să fie interzişi, pentru că ideea comunistă nu aduce altceva decât teroare şi îmbogăţirea liderilor acestui partid.
- De când nu aţi mai fost la Tiraspol? Pentru că aveţi studenţi de acolo, oameni care practic au realizat faptul că sunt români.
- Nu am mai fost acolo din 1990 când am participat la şedinţele organizaţiilor locale ale Frontului Popular. Atunci erau acolo lideri precum Ilie Ilaşcu, Ştefan Urâtu, Ivanţoc, iar şedinţele se ţineau în clădirea institutului pedagogic din Tiraspol. Atunci am fost şi la Bender la Tighina. Erau vremuri frumoase. Acum am impresia că cei de la Tiraspol au o listă neagră a oamenilor care au activat şi activează în direcţia ideii naţionale şi e riscant să mergi în acea zonă pentru că s-ar putea să nu te mai întorci.
- Ce îi rămâne Republicii Moldova din Transnistria?
- Dumnezeu mai ştie. Este zona localităţii Coşniţa care se subordonează Republicii Moldova dar totodată Tighina care se află pe acest mal este în subordinea Tiraspolului. Rămâne să spunem că această entitate nu ar exista nici 24 de ore dacă nu ar fi susţinerea tacită a Moscovei. Moscova afirmă că susţine integritatea teritorială a Republicii Moldova dar îşi menţine trupe acolo, apără interesele economice ale Transnistriei, aşa că aceste tratative care se desfăşoară la insistenţa OSCE reprezintă o stratagemă rusească pentru a crea aparenţa unei activităţi, dar care nu are nici un rezultat. Ei conservă această stare de lucruri din Transnistria şi sunt principalii vinovaţi.
- Dacă aceasta este situaţia în Transnistria, guvernul de aici are dialog cu ei?
- Am înţeles că se încearcă un dialog. Este un vicepriministru care se ocupă de zona respectivă şi se pare ce se face ceva în această direcţie, deşi eu nu cred în rezultate eficiente până când nu se decide Moscova. Dacă Rusia doreşte pune capăt şi mâine regimului de la Tiraspol. Dar interesul lor este geopolitic şi ei fac aceasta pentru a ţine în şah şi Basarabia şi România.
- Ce aşteptaţi de la România?
- Susţinere în continuare, dar nu în sensul de a ne hrăni ca pe nişte porcine. Suntem în stare să muncim şi singuri şi să producem bunuri de consum. Să ne ajute să ne unim pentru a trăi în condiţii omeneşti, în spiritul românesc şi european.
- Dumneavoastră aţi obţinut cetăţenia română?
- Nu am obţinut-o şi nici nu am de gând. Eu merg pe ideea că nu vreau să intru în România pe uşa din dos. Vreau să facem unirea şi atunci devenim automat cetăţeni români. Eu am rămas la această idee încă din anii 90 şi sper că se va realiza cândva.
- Vă mulţumesc.
Interviu realizat de Mihai Sultana Vicol
Preluat din revista „Flacara lui Paunescu”
